ROMANIA - TARA CARE ITI PERMITE ORICE

08.03.2015 00:31

    De curand am fost operata la un anumit institut. Nici nu mai conteaza unde am fost operata atata timp cat starea actuala din Romania noastra este atat de generalizata incat nu mai conteaza locul si actiunea. Este extrem de dureros sa traiesti intr-o astfel de tara. Insa nu tara este vinovata ci noi cei care traim in aceasta tara. Coruptia, lipsa de educatie, tupeul, lipsa unor sisteme functionale sunt atat de reale si atat de imprimate in materia cenusie a anumitor persoane incat ai permanenta senzatie ca nu poti lupta cu o stare existenta atat de puternica. Lista negativa poate continua la nesfarsit insa nu prea vad cum se mai poate remedia ceva in contextul actual. 

    Nu este ceva nou pentru mine ceea ce am trait recent si ceea ce traiesc zi de zi dar doare atat de tare aceasta realitate incat ai senzatia ca gustul amar resimtit nu mai trece nici cu cea mai dulce miere. 
    M-a ajutat Dumnezeu sa scap cu bine dintr-o serie de evenimente nu tocmai placute. Viata mi-a oferit de toate, si bune si rele. Poate am trait ipostaze pe care altii nu le-au trait, poate ca am suferit mai putin sau mai mult comparativ cu alte persoane, poate ca am fost mai trista sau mai fericita in comparatie cu majoritatea sau poate ca inca nu am descoperit viata asa cum ne-a fost daruita de Bunul Dumnezeu. Zi de zi ma lovesc de un ecran impenetrabil si nu pot intelege de unde atata rau, de unde atata violenta, invidie, dorinta de a face rau celui de langa tine in speranta in care tie iti poate fi mai bine, de unde aceasta natura a omului ce vine in contradictie cu un cuvant ce ar trebui sa ne defineasca de fapt, cuvantul UMAN.
    Fara sa imi doresc acest lucru in timp am devenit o persoana indezirabila tocmai datorita caracterului meu si felului meu de a fi afate in opozitie cu natura umila si lingusitoare a celor majoritari. Adevarul doare cumplit de tare si am suferit enorm de-alungul anilor din cauza temperamentului meu justitiar in sensul bun al cuvantului. Uneori dezgustul meu a fost atat de profund incat nu am menajat pe nimeni punand punctul pe i indiferent de consecinte. Ma simt atat de neajutorata cand traiesc toate nedreptatile atat personale cat si cele ale semenilor mei incat mi-as dori sa am puterea de a schimba ceva numai ca lupta acesta surda este mai cumplita decat o boala. 
`    In viata nu prea am avut timp sa reflectez prea mult la ceea ce mi se intampla. Am tot muncit si acest lucru mi-a adus mai mult sau mai putin satisfactii. Acum cand timpul trece in acelasi timp cu gandurile mele am avut o criza existentiala pe care din pacate nu o pot schimba. Daca iau un mic exemplu legat de ceea ce indura o persoana bolnava ai zice ca de fapt la cat este nevoita sa se plimbe nu sufera de nimic. Sistemul sanitar o mare boala sau mai bine zis o boala incurabila a societatii actuale. Ajungi in spital si categoric trebuie sa fi foarte bine blindat pentru a primi o cat de mica urma de umanitate din partea celor ce practic raspund de tine. In caz contrar risti. Nu stiu ce risti dar am asistat la scene ce m-au dezgustat teribil. Sar peste foarte multe intamplari sau mai bine zis peripetii si merg direct la ziua cand proaspat iesit din spital, operat fiind, esti obligat conform legilor si birocratiei din tara noastra sa mergi la medicul de familie. Aici, odata ajuns, ai de ales intre a sta la o coada imensa sau la a apela la nesimtire intrand in fata altora. Eu ma regasesc in prima categorie si pot sa spun ca am rezistat cu greu cele cateva ore petrecute in fata unei usi si pe deasupra am asistat si la ,,bunavointa,,unora de a te sfida pur si simplu prin actiunea favorabila a interesului personal de a intra primul. In sfarsit odata ce ai reusit sa intri in cabinet primesti biletul de trimitere, bilet cu care trebuie sa mergi la zeci de kilometri la medicul specialist pentru a obtine concediul medical pentru incapacitate temporara de munca si pentru luare in evidenta pentru ca vei fi pe viata legat de acest medic. Am uitat sa specific ca inainte de a merge la medicul specialist trebuie sa mergi la locul de munca sa obtii adeverinta de salariat. Ajuns dupa o zi de oboseala maxima la medicul specialist din nou acelasi peisaj ca si la medicul de familie. Daca ai noroc sa intri pentru ca fara programare nu esti primit obtii in sfarsit concediul medical. Cu acest concediu te intorci din nou la medicul de familie pentru viza acestuia dupa care mergi la locul de munca pentru a depune acest faimos formular ce atesta ca ai dreptul la n zile de concediu medical. Nu stiu cum pare citind pe scurt o stare de dute-vino dar in realitate pentru o persoana proaspat operata este un calvar, un chin cumplit ce iti da senzatia ca doare mai tare decat operatia in sine. Ajungi acasa si daca reusesti sa te mai ridici din pat esti ok daca nu astepti momentul favorabil si profiti pentru ca esti singur si nimeni nu te poate ajuta.